Un alt " De ce ?"

 

    Imi place tare mult sa imi "filozofez" viata , probabil copilul din mine inca nu a primit răspunsuri la toate "de ce - urile " si sunt destul de sigura ca nici nu le va primi in toata viata asta . Si printre aceste multe " de ce ? " a venit si : " De ce sunt mama ? " Răspunsurile la fiecare întrebare vin in cel mai frumos mod posibil , cred eu ca vin dintr-o parte din mine mult superioară acestei lumi . De ce sunt mama ? Sa învăț ,  sa vindec , si sa ma bucur de aceasta binecuvântare  .
    Si câte am avut de invatat in doar un an ... Nu mi-ar ajunge zece sa va povestesc dar foarte foarte pe scurt voi comprima câteva idei . Am invatat in primul rând respectul , care pentru mine este cea mai inalta forma de iubire . Stiu sigur ca acest miracol pe care eu il numesc copilul lui Dumnezeu , nu e al meu , eu am fost doar un vas binecuvântat cu purtarea lui , acest miracol m-a ales din proprie initiativa pe mine sa ii fiu mama , sa ii fiu călăuza in viata , sa il privesc cum ii cresc aripi si isi ia zborul liber spre orizonturi la care eu nici măcar cu ochii nu voi ajunge . Si daca acest mic miracol a ales sa vina in viata mea, datoria mea fata de ea este sa o respect , sa ii respect deciziile si sa ii respect libertatea . Unii ar spune ca o alint ( nu stiu ce inseamna asta si nici nu vreau sa aflu ) ca ii permit prea multe si ca intr-o zi " mi se va urca in cap "  . Cert este totuși ca eu aleg in fiecare zi sa ii permit micului miracol din viata mea sa se murdărească de oricâte ori vrea oriunde suntem , ii permit sa planga chiar daca unii sunt deranjati de ”zgomot” pentru ca asa cum eu uneori am nevoie sa imi descarc stresul in nenumărate feluri , are si ea . Ii permit sa nu interactioneze cu unii oameni daca ea nu simte  , ii permit sa aleagă la cine vrea sa meargă in brate pentru ca știe ea mai bine care ii sunt motivele , ii permit sa mănânce atat cat vrea pentru ca nici mie nu imi place sa fiu indopata cand simt ca m-am saturat .
     Copilul din viata mea nu are limite decât atunci cand e vorba de siguranța ei sau a celor din jur . Desigur imi dedic timpul vindecandu-ma pe mine de tot ce nu ne este benefic , de obiceiuri greșite , si sunt sigura ca desi copii nu asculta ,vad tot si copie comportamentul lui mami si a lui tati  . Învață respectul si iubirea in sânul familiei si atunci sunt absolut convinsă ca nu e nevoie sa ii enumăr miliarde de teorii despre ce e corect si ce e greșit in ceea ce o privește pe ea sau pe cei din jur .
Copii învață prin joc si prin exemplu . Degeaba ii spui tu copilului ca la tobogan e necesar sa respecte coada daca pe tine in trafic te vede cum tai linia continua sau cum depășești o coloana de mașini la semafor (pe asta am citit-o si eu undeva dar nu imi mai amintesc sursa ) , degeaba il înveți sa nu fure daca te vede pe tine ca "uiți " sa lași la banca pixul cu care ai semnat împrumutul , degeaba ii spui copilului ca trebuie sa vorbească frumos dar te vede pe tine ca tipi la o vânzătoare sau la un chelner ca a servit pe altcineva înaintea ta , e inutil sa ii spui copilului ca nu e frumos sa il lovească sau asupreasca pe alt copil mai mic daca tu la rândul tau acasă il pedepsești sau il umilești țipând la el pentru ca tu esti adult , esti mai mare si poti face asta atunci cand el greseste , e inutil sa ii spui ca nu e frumos sa minta daca tu il minti ca nu mai e ciocolata iar el te vede cum o infunzi in ultimul sertar , asa a invatat copilul sa minta , fiind mintit .
 Copii învață foarte repede , dar nu învață asa cum vrem noi , învață asa cum stiu si pot ei .
    Si uite asa am invatat eu vindecarea . Citind si tot citind carti de dezvoltare personala sau de crestere a copilului . Asa am invatat eu sa ma vindec prin miracolul care a ales sa vina la mine . Caut in interiorul meu in fiecare zi cauzele comportamentului greșit  care mai întâi ma rănește pe mine iar mai apoi pe cei dragi . Si am vindecat multe , iar fiecare zi care trece ma ajuta sa vindec tot mai multe .